Unge-i bucuria vieții ?

Arhivat in: GRAI ALMAJAN |

Unge-i bucuria noastră,
Şe-am avut-o la ‘nşeput,
D-o fost vară, d-o fost iarnă,
D-am avut, dă n-am avut ?

Unge-am rătăşit credinţa,
Şe ne ţâne-n lume vii,
Câncecu’ şî poezia
Şî pucerea d-a iubi ?

Am zuitat şî neamu’ nostru,
L-am pierdut şî pră ”ţăran”,
Ne-am înstrăinat şî munţî,
Pentr-un amarât dă ban.

Toţ’ vrem bogăţâia lumii,
Parcă am moşceni pământu’
Şî făr’ să băgăm dă samă,
Albu-n păr ni-l suflă timpu’.

Ne conduşe neajiunsu’,
Ascultăm dă sărăşie,
Stam zâgiţ’ în suferinţă,
Am pus plâns pră bucurie.

Unge-i bucuria vieţii,
Unge-i linişcea dân noi ?
S-or pus norii ca să şearnă,
În a nostru suflet, ploi.

Văd al firii val şe-nghice,
Agevaru’ ş-omenia,
Oameni făr’ dă Dumnezău,
Ne îneacă bucuria.

Timpu’ vieţii iuta treşe,
Cinăr fiind, n-am înţăles,
Că dân alergarea lumii
Cu nimic nu m-am ales.

Plâng şî plânsu’ mi-n zadar
Caut, d-o fi să măi găsăsc,
Bucuria dă pră vremuri,
Numa-un şeas s-o măi trăiesc.

Marin Nicușor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *