Ţară moartă, ţară vie

Arhivat in: OPINII,ULTIMELE ARTICOLE |

Dacă urmăreşti filmul documentar, cu un titlu agresiv, ’’Ţara moartă’’, realizezi că autorul filmului a vrut să demonstreze că cel puţin pentru o perioadă din istoria noastră, în anii celui de-al doilea război mondial, România a fost ”moartă”. Argumentul artistic prin care își ilustrează ideea regizorul este inedit: filmul redă sute de fotografii ale locuitorilor ialomiţeni din acele vremuri în care aceștia pozează, cu nonșalanța sau crisparea speranței în neuitare, în diferite ipostaze, unui fotograf profesionist local. Sonorul este compus din discursuri şi cântece naţionaliste (începând cu imnul regal…) care contrastează cu relatări din jurnalul unui medic evreu, referitoare la atrocităţile comise împotriva evreilor români de către regimul antonescian. Eu, simplu spectator, opiniez că este foarte discutabilă abordarea artistică și, mai ales, ideatică a ceea ce autorul filmului dorește să exemplifice, să spună cu ”țara moartă”, cu o populație neputincioasă, indolentă la nedreptăți…În fine, filmul a fost premiat, sunt destui în lumea largă, cu funcții înalte, specialiști influenți, care gândesc asemenea celor care au creat filmul.

Cred că România a fost mult mai ”moartă” spiritual, chiar și fizic, o dată cu instaurarea comunismului. Atât de puternică a fost represiunea, în anii 50-60, că până și evreii români au părăsit România, alături de mulți, foarte mulți alți cetățeni îngroziți de comunism, atât români, cât și ”alte naționalități conlocuitoare”, cum erau numiți cei de altă etnie în discursurile comuniste. Eram o țară nu moartă, dar în comă profundă, un somn forțat, indus de teroarea stalinistoidă, plin de chinuitoare vise megalomane. Dar, cum orice vis urât culminează cu un coșmar, delirul ceaușist ne-a îngrozit suficient de mult pentru a ne deștepta, într-un final, ajutați, pare-se, și de ceva zgândăreli externe. Este drept, ne-am trezit cam buimaci, în patul de fier al unei țări cvasiizolate de restul lumii, mai degrabă subdezvoltate, după aproape jumătate de secol de cancer comunist.

Dacă privim în trecutul mai îndepărtat, vedem că avem ceva experiență cu somnul neprielnic nașterii unei națiuni. Marele poet Andrei Mureșanu ne-o spune răspicat, încă de la 1848: ”deșteaptă-te române din somnul cel de moarte”!

Oare cum suntem acum, la aproape 30 de ani de la trezirea din coșmarul comunist? Este actualul imn național cel mai potrivit pentru nația română contemporană? Suntem capabili să murim doar pentru marile idei naționale, inclusiv europene, putem să fim vii pentru a făptui neîncetat, neîntrerupt tot ce ne propunem? Sau preferăm să fim readormiți, până când un nou coșmar ne va trezi?

Un somn profund, presărat cu vise urâte, pare să ne cuprindă, în ciuda faptului că mulți dintre cei treji în lumea largă se roagă de noi să nu încremenim din nou. Stihia totalitaristă se abate iarăși peste noi, cei care rămânem în țară, pentru că, iată, aproape 4 milioane de români au refuzat deja starea de prostație indusă de neocomuniști și au plecat la muncă în străinătate, mulți dintre ei, poate, pentru totdeauna.

Înțelegem oare, noi toți românii, adică simpli români, cât și mândroromânii, că ce se întâmplă în România în ultimii doi ani, prin șiretenia inimaginabilă a actualilor conducători, urmașii comuniștilor de ieri, ne poate duce la o nouă lungă adormire ???

Suntem printre cele mai tinere naţiuni ale Europei. Prin urmare, trebuie să fim și printre cele mai vioaie, după cum am și dovedit, din când în când, lumii întregi. Ar trebui să ne bucure acest fapt. Putem face multe lucruri bune pentru noi și pentru Europa. Cu ”deșteaptă-te române” pe buze, în inimă, în gând, dar mai ales în faptă! Venit din vremuri de trezire la lupta pentru neatârnare, imnul național al României devine, din păcate sau din fericire, mai actual acum ca niciodată!

Dr. Sorin Pescariu

2 Raspunsuri la Ţară moartă, ţară vie

  1. Moarte aparentă

    Articolul anterior este antrenant și provocator.Flosind un ton direct,dacă nu brutal în tot cazul “chirurgical”,Dr.Sorin Pescari ne pune în față câteva lucruri dureroase dar care ar trebui confruntate.
    Cred că ceeace Dr. Sorin Pescari a surpins foarte bine este o anume tendință națională de a “amână”,de a “trage de timp”.Dar dacă acest lucru este clar,mai puțin clar este dacă această tactică este bună sau rea.Ce putem analiza însă sunt rezultatele acestei tactici naționale de a “trage de timp.”.
    Nu am văzut filmul “Națiunea moartă”.Din cele spuse de Dr. Pescari rezultă că mult a insistat acel film pe o anume nepăsare a Românilor, “interbelici” zice el,față de necazurile Ovreilor.Din câte știu aceste necazuri nu s-au petrecut în perioada “interbelică” ,s-au petrecut în anii războiului,deci foarte “belică”.Dar mă gândesc că în acea vreme Românii au avut atâtea motive să se gândească la propriile lor necazuri încât pe cele ale altora le-au pus pe un plan second.Deci avand o atata de fina capacitate de discernamant,imi vine sa cred, ca Romanii nu erau foarte morti!Personal nu cred că au făcut chiar așa de rău!
    În rândurile care au urmat,foarte corect,Dr.Sorin Pescari vorbește despre dezastrul pe care l-a reprezentat regimul bolșevic în România;fără îndoială cel mai mare rău care i-a vizitat pe Români.La fel de corect a caracterizat Dr.Pescari ieșirea României din communism,ca trezire din coșmar.
    Apoi Dr.Sorin Pescari adrseaza perioada care a început după Decembrie 1989.Această este o perioada în desfășurare și timpul și circumstanțele nu îngăduie decât avansarea unor păreri, a unor puncte de vedere.Concluziile le vor trage cei care,cu voia lui Dumnezeu,vor veni după noi.Deci împrejurarea că părerile despre această perioada sunt mai multe și pot fi diferite nu înseamnă de loc că Dr. Sorin Pescari nu are dreptate.Este foarte probabil că are dreptate până la un punct,alcum zis,parțial.
    Atunci cand vorbeste despre unii politicieni Romani ca „urmasi ai comunistilor” Dr.Pescari ,cred, se refera la genealogia lor.Dar comunismul,ca ideologie si practica ,dupa 1989 nu a mai existat in Romania.Iar fripturismul,capatuiala si cele asemenea sunt altceva.
    Este foarte adevărat că multe neampliniri din acești ani s-au datorat clasei politice a cărei calitate,în întregime,este catastrofală.Dar o clasa politică,fie că ne place și fie că nu ne place,reflectă o stare generală,economică și socială.Este dureros, dar mai întotdeauna, Popoarele își merită conducătorii pe care îi au.
    Dar în acest caz lucrurile sunt altfel.
    Clasa politică din România reprezintă pe cei care și-au însușit mai toate mijloacele economice,‘’patronatul” românesc.Iar acest patronat este alcătuit IN TOTALITATE din oameni incorecți și,mai rău,din “neamuri proaste”.Toate actualele mari averi au fost obtinute incorect.Oameni care din directorasi de fabrică,peste noapte ,au ajuns “patroni” și “oameni de afaceri”.Acest regim al “neamului prost” este cauza stariilor din România.
    Singura cale prin care se poate ieși este stabilirea unui regim “sub lege”.Deaceea eliminarea oricăror forme de “stat paralel” trebuie salutată.Instaurarea unui sistem în care puterea să emane exclusiv de la corpul ales este singură garanție că,în timp,oameni corecți și cu dragoste de țară vor avea glas și influență.
    Aici,mă tem,Dr. Pescari s-a împotmolit.El s-a pierdut în acuze,unele întemeiate, împotriva administrației actuale,o administrație,Slavă Domnului,vremelnică și a uitat că situația din România nu este rezultatul ultimilor doi ani de guvernare,este rezultatul ultimilor aproape treizeci de ani de guvernare.
    Dacă o stare sub lege va fi instaurată,dacă statul “paralel” va fi eliminat în întregime atunci putem nădăjdui la mai bine.Dar într-un alt punct Dr. Sorin Pescari greșește decisiv.
    Românii nu sunt un popor “tânăr”, sunt un Popor foarte vechi.Atâta de vechi încât nu I se poate stabili începutul și de aceea atâtea teorii nebuloase sunt vehiculate.Românii știu că nu trebuie să se grabesca și știu foarte bine că nu trebuie să se entuziasmeze.Și,iarăși Slavă Domnului,nu se entuziasmează nici de Europa Unită,nici de NATO și nici de “globalism”.Românii știu că este “o vreme pentru toate” și ei știu că vremea lor va veni.Dar până atunci ei vor avea înțelepciunea să se ferească de lupi răpitori care se numesc USR,RO+,”Julien”,#rezist,ONG-uri și toți finanțați de către “déjà” internationalistul Soros Gyorgy.Răbdarea românească,pentru cei neiinitiati poate părea “moarte”,dar este moarte aparentă.Atunci când este nevoie Românii știu să lovească năpraznic și până atunci știu foarte bine diferența dintre bine și rău.

    Alexandru Nemoianu

    alexandru Nemoianu
    28 noiembrie 2018 la 1:05
    Răspunde

  2. Dupa ce am expediat textul „Moarte aparenta” am observat ca in mod constant,prosteste am ortografiat gresit nume D.lui Dr. Sorin Pescariu.In mod constant am ortografiat gresit,fara urma de intentie rea,pur si simplu din prostie.Imi cer scuze si nadajduiesc sa le accepte.

    alexandru Nemoianu
    28 noiembrie 2018 la 1:44
    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.