Profesorul Pavel Piescu, primul director al Școlii Medii din Bozovici

Arhivat in: ALMAJENI,ULTIMELE ARTICOLE |

Profesorul Pavel PiescuÎnființarea școlilor din Almăj a dat posibilitatea valorificării potențialului uman de excepție existent în această mirifică zonă. Nu ne propunem să facem o istorie a învățământului din Almăj, dar faptele confirmă că întotdeauna când au fost școli, acestea au reușit să producă valori intelectuale deosebite; iată de ce, de-a lungul timpului, mulți dintre almăjeni au crezut în școală, au avut inițiative de înființare a unor școli sau au fost implicați în mod pozitiv, atunci când autoritățile au îngrădit sau au desființat unele școli din Țara Almăjului.

Primele școli din Valea Almăjului au apărut în a doua jumătate a secolului XVIII; un salt deosebit, concretizat prin rezultate remarcabile, s-a produs prin înființarea Școlii Triviale de la Bozovici care a dat o serie de ofițeri în armata austro-ungară dar și alți intelectuali, însă ea a dispărut odată cu desființarea Regimentului de graniță.

Iată ce scria în ziarul Albina, nr.39, din 1869, Nicolae Brânzeiu, paroh la Bozovici: „Din îndemnul unor bărbați de încredere, reprezentanții comunelor Bozovici, Bănia, Prilipeț și Gârbovăț din compania Bozovici, veniră la convingerea și provediura (n.n. – constatarea absenței/lipsei unui drept), lipsa cea mare a școlilor române mai înalte; deci au năzuit cu toată energia, încât au câștigat învoirea generală a numitelor comune spre înființarea unei școli reale române naționale în orășelul Bozovici”.  Tot din ziarul Albina, nr. 56, din 1873, aflăm că: „În fine, Almasiul cel plin de reminiscențe istorice naționale, cunoscându-și interesele sale vitale românești, se puse serios la lucru; el voiește să trăiescă ca un ținut român și nimic mai mult! Da, voiește, fiindcă la tot pasul antichitățile străbunilor săi Români îl înflăcăra și-i spune că: un popor astăzi numai prin cultura naţională se poate afirma în marele concert al popoarelor și că numai prin cultura specifică română își poate asigura un viitor frumos. Acest adevăr, astăzi, îl simțim cu toţii, noi cei ce suntem trataţi ca o marfă numai”.

Problemele politice generate de dualismul austro-ungar și de primul război mondial, au întârziat realizarea acestei dorințe a almăjenilor. De abia după Marea Unire, în 1922, la inițiativa unor almăjeni, ia ființă la Bozovici, Gimnaziul de stat „Principele Carol” (care a funcționat până în anul 1934) și puțin mai târziu, Școala de arte și meserii „Eftimie Murgu”, școli ulterior desființate din lipsă de fonduri de la guvern și lipsă de elevi.

Absența școlilor, pentru cei mai mulți dintre copii almăjeni care doreau să urmeze școli superioare, presupunea eforturi financiare deosebite din partea părinților acestora, oameni nu prea bogați și care aveau nevoie de munca adolescenților.

În anul 1956, o dată cu înființarea raionului Bozovici, se creează oportunitatea înființării unui liceu la Bozovici. Un merit deosebit în acest sens l-a avut profesorul David Blidariu, însă, pe lângă dânsul, au existat și alți oameni de suflet care au pus umărul la îndeplinirea acestui obiectiv.

Deoarece visul almăjenilor de a avea un liceu era pe cale să se împlinească, alături de profesorul David Blidariu, șeful Secției de Învățământ din cadrul Raionului Bozovici, s-au aflat și profesorul Pavel Piescu, directorul interimar de atunci al Școlii Elementare de 7 ani de la Bozovici, învățătorul Marin Jurchescu, viitorul director adjunct al liceului, precum și alți dascăli care s-au implicat în realizarea acestui deziderat. Astfel, prin Decizia nr. 985 a Sfatului Popular al Regiunii Timișoara, se înființează la Bozovici, cu începere de la 1 septembrie 1957 – „Școala Medie cu limba de predare română”. 

Primul director al Școlii Medii din Bozovici, profesorul Pavel Piescu s-a născut la Bozovici, la 22 octombrie 1920. Școala primară și gimnaziul le face la Bozovici, după care merge la Caransebeș unde își continuă studiile la Școala Normală de Învățători „Ioan Popasu”. Susține examenul de capacitate pentru învățător la Lugoj, în anul 1941. Din anul 1943, își începe cariera didactică la Școala Elementară de 7 ani din comuna Lăpușnicu Mare, unde a îndeplinit și funcția de director.  Mai funcționează, sporadic, la Școlile din Rudăria și Bozovici, pentru ca, din anul 1954, să se stabilească ca învățător la Școala Elementară de 7 ani din Bozovici. Înființarea raionului Bozovici îl găsește director interimar la școală; la 1 ianuarie 1958, a fost numit director al Școlii Medii din Bozovici, funcție ce a deținut-o până la 16 aprilie 1960.

La înființarea liceului, problemele nu au fost de loc simple; pe lângă obținerea aprobărilor de la organismele competente, era necesară organizarea logistică a liceului care consta în:

– asigurarea unui spațiu adecvat desfășurării procesului de învățământ;

– atragerea tinerilor almăjeni pentru continuarea studiilor în cadrul liceului;

– constituirea unui corp profesoral cu cadre didactice calificate de specialitate;

– deoarece mulți dintre elevii liceului proveneau din alte localități almăjene, s-a pus problema dezvoltării internatului și a cantinei existente la Școala Elementară de 7 ani din Bozovici.

Asigurarea unui spațiu corespunzător desfășurării procesului de învățământ era parțial rezolvată, pentru început, prin existența actualului sediu al liceului provenit din hanul colonelului Popiști (înainte de cel de-al doilea război mondial, gimnaziul era în cazarmă; prin distrugerea cazărmii, gimnaziul din Bozovici se mută la actualul sediu, ocupat în timpul războiului de trupele germane), dar problema era de perspectivă – apariția noilor clase ale liceului, internatul și cantina.

Pentru început, cu o redistribuire adecvată, spațiile existente au permis înființarea liceului dar, rămânea problema rezolvării celorlalte deziderate. Întrucât aceste aspecte erau de interes general, mulți almăjeni, atât din Bozovici, cât și din celelalte localități almăjene, de regulă, cei care aveau copii care urmau a fi școlarizați, au răspuns chemării conducerii liceului și, prin muncă voluntară, au început să construiască și alte spații necesare pentru dezvoltarea acestui lăcaș de cultură.

Atragerea tinerilor almăjeni pentru continuarea studiilor în cadrul liceului nu a fost deloc o problemă ușoară; era perioada cotelor, almăjenii de abia își puteau întreține familiile, ori trimiterea unui copil adolescent la școală, reprezenta pierderea unei mâini de lucru în gospodărie și cheltuieli suplimentare legate de cărți, rechizite, uniforme, uneori și de cazare și de masă. Cu toate acestea, prin vizitele făcute și de către profesorul Pavel Piescu în localitățile din Almăj, prin discuțiile avute cu părinții ai căror copii erau potențiali viitori elevi ai liceului, prin mobilizarea personalului didactic al școlilor gimnaziale din fostul raion Bozovici, se reușește ca cele 40 de locuri aprobate la învățământul de zi (exista și o clasă de seral), să fie ocupate de 42 de elevi, prin examen de admitere cu o comisie străină!

Un alt aspect, nu lipsit de importanță, era acela de asigurare a unui învățământ de calitate care presupunea constituirea unui corp profesoral cu cadre didactice calificate de specialitate. La acea dată, Școala elementară de 7 ani de la Bozovici, dispunea de un corp profesoral alcătuit din 10 cadre didactice dintre care doar 4 erau calificate și aveau studiile aferente necesare. Se impunea, ca prioritate, aducerea de noi cadre didactice calificate, dar și încurajarea suplinitorilor (de regulă, din zonă), la urmarea unor cursuri/facultăți pentru ridicarea nivelului de pregătire profesională.

În acest sens, chiar învățătorul Pavel Piescu a fost un exemplu; în perioada 1959-1960 și 1960-1961, a urmat cursurile speciale de calificare ca profesor de Limba română, Istorie și Constituție, la Institutul Inter-Regional de Perfecționare a Cadrelor Didactice de la Timișoara, pe care le-a absolvit cu succes.

Întrucât mulți dintre elevii liceului proveneau din alte localități almăjene, inclusiv din perspectiva creșterii numărului acestora, s-a pus problema dezvoltării internatului și a cantinei existente la școala generală. În condițiile vitrege de atunci, rezolvarea acestor probleme nu a fost deloc ușoară întrucât, în afară de identificarea unor spații adecvate, era necesară și asigurarea logistică a acestora din toate punctele de vedere. Grija față de elevi, mulți proveniți din familii sărace dar dornici de învățătură, s-a manifestat și prin acordarea de burse și alte facilități pentru ca aceștia să își poată continua studiile la liceu.

L-am avut pe Pavel Piescu ca profesor de istorie în clasele a V-a și a VI-a. Bun pedagog, foarte riguros în expunere, sobru în predare, ne-a introdus în tainele istoriei antice și ale evului mediu, prezentându-ne și detalii suplimentare care aveau rolul de captare a atenției pentru proaspeții elevi ai gimnaziului.

Directorul prof. Pavel Piescu a sprijinit și activitățile culturale desfășurate în școală, printre care dansuri, cor, soliști vocali și participarea acestora la serbările școlare sau la alte evenimente din fostul raion Bozovici.

A decedat la Bozovici, la 10 octombrie 1989.

Prof.dr.ing. Alimpie Ignea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *