Profesorul – LIVIU SMEU

Arhivat in: ALMAJENI,ULTIMELE ARTICOLE |

Liviu SmeuNăscut în localitatea Bozovici la 1 martie 1913, a copilărit în satul natal la sânul doinei ce poartă în sine maxima intensitate şi cuprindere sufletească a omului şi a povestirilor eroice despre înaintaşii săi – almăjenii.

Cursurile şcolii primare şi gimnaziale le face la gimnaziul ,,Carol al II-lea ” din Bozovici. Cursurile liceale le face la liceul ,,Piariştilor ” din Timişoara unde a avut profesori cunoscuţi ca Mihoc şi Cioflec – care i-a fost şi diriginte.
Se înscrie la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere şi Filozofie. Aici audiază cursurile marilor profesori şi savanţi Nicolae Iorga şi Dimitrie Gusti, care-şi vor lăsa amprenta asupra structurii sale interioare , integrităţii morale , ţinutei şi caracterului său pentru toată viaţa.
La absolvirea facultăţii este numit profesor de limba română şi istorie la liceul „I. Dragalina” din Oraviţa. După scurt timp, atras de mirificul spaţiu almăjan , părăseşte liceul din Oraviţa şi vine la gimnaziul din Bozovici , adăugând frumuseţea sufletului şi spiritului său care au dat măsura vieţii intelectuale în Almăj , pentru multă vreme.
Fiu al satului, al pământului şi al cerului românesc , şlefuit la şcoala marilor dascăli, era luminat de făclia credinţei noastre statornice păstrată în sufletul fiecărui almăjan. Era un amestec de ţăran şi intalectual , iubitor de muncă , semeni şi de Dumnezeu.
Încă student fiind, îl pasionează munca de cercetare a trecutului poporului român şi în mod special al istoriei locuitorilor din Almăjul său drag. Acum participă la efectuarea unor studii complexe, etnografice , folclorice şi de istorie în Valea Almăjului cu o echipă de cercetători de la catedra profesorului Dimitrie Gusti sub conducerea preotului I.C. Buracu. Rezultatele cercetărilor nu au fost valorificate în scris , însă o parte din materiale au intrat în posesia tânărului istoric Liviu Smeu.
După absolvirea Universităţii – alege din mai multe posibilităţi – cariera de dascăl la Bozovici unde se va statornici pentru totdeauna.
Întreaga sa activitate , până la pensionare şi după , s-a desfăşurat pe două planuri: ca educator şi ca cercetător al istoriei Almăjului.
Profesorul Liviu Smeu a considerat lunga perioadă de dăscălie ca misiune şi apostolat şi nu profesie.
Prin comportamentul său etic şi estetic a fost călăuza ochiului , a sufletului şi minţii a zeci de generaţii de elevi printre care şi a mea, autorul acestor rânduri. Şi-a adus contribuţia prin strădaniile sale,tenacitatea şi spiritul său la aureola de seriozitate şi temeinicie a şcolii almăjene.
Lecţiile lui aveau un inefabil în măsură să transmită cugetelor din bănci o participare emotivă şi un plus de vibraţie intelectuală. Ele erau ştiinţă, dar şi fragmente de viaţă care străbăteau activ şi sensibil în minţile şi sufletele tinere,care să incite înspre întrebări şi căutare, spre a descoperi taine şi să ajungă la esenţe.
O trăsătură definitorie a profesorului Liviu Smeu, în raport cu elevii, profesorii şi părinţii a fost nobleţea gestului său de dascăl şi prieten- preţuit şi iubit de toţi.
Ca elev pot spune că mi-a împodobit, mie şi colegilor mei de atunci, mintea prin bună învăţătură, inima prin mărinimie, dreptate şi credinţă, aprecierea muncii şi a celor ce muncesc, iubirea de muncă, de semeni şi de Dumnezeu, pregătindu-ne pentru carieră şi viaţă.
Am mereu în memorie chipul luminos al dascălului apostol, mentorul meu cu frumuseţea spiritului său, bunătatea şi onestitatea sa, cu competenţa sa didactică şi stilul său de viaţă prin care a reuşit să-mi îndrume paşii spre istorie.
Impunea celor din jur un climat de simplitate şi naturaleţe, devenind cuceritor. Era un spirit ales, aristocrat ce aducea în jurul lui: pace, linişte şi lumină, dar şi spirit modern, dascăl de stil, o conştiinţă profesională deosebită.
Poseda un limbaj de imanenţe – capabil să transforme tăcerea în comunicare vie şi într-o realitate aproape palpabilă.
Apelurile lui reflectau disciplină şi punctualitate, metodă şi ritm de muncă, sentimentul datoriei.
Prin calitatea graţioasă a fiinţei sale impunea respect şi afecţiune.
Credea în puterile sufletului omenesc pe care l-a slujit cu credinţă şi devotament, contribuind la ridicarea lui spre înălţimi.
Avea plăcerea să transmită celor din jur meşteşugul de om prin comportament, mişcare, graţie, inteligenţă.
Totul în actele lui pornea din fonduri de omenesc, de bunăvoinţă şi bună cuviinţă, de ceva ce însemna dăruire şi sentiment părintesc. A fost profesor de vocaţie şi om adevărat -„piatră de temelie a universului”.
În planul cercetării istorice se poate spune că toată viaţa a adunat materiale şi dovezi ale luptei şi muncii almăjenilor de-a lungul vremii. A cercetat arhive locale ale primăriilor şi bisericilor, cât şi cele de stat. A consultat numeroşi istorici şi oameni de cultură despre mărturiile vechimii românilor în vatra strămoşească a Almăjului. A discutat cu ţăranii satelor almăjene culegând informaţii despre folclor, port, obiceiuri şi datini intregind istoria naţională cu istoria acestor mirifice locuri urmând pilda marelui său dascăl Nicolae Iorga.
Toată viaţa a fost un naţionalist, dar „naţionalist luminat” aşa cum a învăţat de la dascălii săi Nicolae Iorga şi Dimitrie Gusti.
Din bogatul material documentar adunat a reuşit să scrie două valoroase cărţi despre istoria almăjenilor – tipărite cu mare greutate datorită cenzurii vremurilor trecute.
Astfel, în anul 1977 la etitura „Litera” apare lucrarea „Contribuţii la istoria Almăjului” în care sunt cuprinse mărturii despre vechimea românilor almăjeni şi aspecte din viaţa economică, socială şi culturală a acestui colţ de ţară. În anul 1980 aceeaşi editură tipăreşte lucrarea ,,Almăjul grăniceresc” în care sunt relatate aspecte din perioada dominaţiei habsburgice asupra Banatului în care era cuprins şi Almăjul. În lumina numeroaselor izvoare generale şi locale aflăm amănunte despre istoricul companiilor grănicereşti din Valea Almăjului în perioada 1773 – 1872.
Prin aceste lucrări ca şi prin articolele publicate în diferite reviste de specialitate, istoricul Liviu Smeu, în afara rigorii profesionale şi a cunoaşterii, a pus în fiecare rând scris şi aportul inimii, ca lectorul să simtă suflul alintător al dragostei, adierile recunoştinţei, cucernicia şi respectul pentru înaintaşi şi tradiţie.
Toate acţiunile şi realizările sale, atât în domeniul activităţii didactice, cât şi al cercetării istorice, poartă pecetea marei sale omenii.
Era glumeţ şi înţelept ca poporul însuşi, cu un fin spirit de observaţie şi cu un sublim umor, recunoscut şi apreciat de apropiaţii săi.
Întreaga viaţă, în tot ce a făcut, a avut un real sprijin în buna şi iubitoarea sa soţie – doamna profesoară Aurelie Smeu.
De acum, când a încheiat socotelile pământeşti şi a plecat spre cele veşnice, va rămâne în amintirea nostră ca un om, un om integru, un om de caracter.
Acesta a fost genialul fiu al Ţării Almăjului şi al României, omul socratic, OM adevărat exprimat total în universul tradiţiei, profesorul şi dascălul Liviu Smeu.
La 20 de ani de la moartea distinsului nostru profesor rog pe Bunul Dumnezeu să-i asigure o pioasă și veșnică amintire.

Prof. PAVEL PANDURU

2 Raspunsuri la Profesorul – LIVIU SMEU

  1. Un excelent portret facut unui dedicat dascal al Almajului.Meritele Profesorului Smeu sunt limpede aratate dar cred ca o imprejurare,de altfel subliniata in articol,merita inca mai multa atentie.
    Prin pozitia sa binecuvantata Tara Almajului a fost ferita de pacostea „navetistilor”.Intelectualii care stateau in sate „intre doua autobuze” sau trenuri.Mereu cu gandul la plecare si cu interesele in alta parte.
    Almajul a avut parte de intelectuali,Profesori,Preoti, care erau ai locului,parte din comunitate.In chip natural ei deveneau sfatuitori si ziditori de opinie.Acesti oameni ai locului sunt cei care au facut posibila frumusetea unica a Almajului,vatra de traditie si model al viitorului romanesc.

    alexandru nemoianu
    7 martie 2016 la 19:02
    Răspunde

  2. Domnul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe prof.Liviu Smeu un adevarat Roman si bine-nteles un Almajan.
    Cred ca este bine sa amintim ca activitatea nDluimprofesor s-a realizat in majoritatea anilor in regimul,comunist,fiind
    nevoit sa imbine priceperea cu cunostintele istorice ale poporuluinRoman si sa ni le transmita cumva printre randuri
    si noua elevilor.A fost un mare patriot si nationalist iubindu-si Patria si mai ales Tara Alajului.Ca fost elev in ciclul doi
    am admirat atitudinea educativa ca a unui parinte in orele de dirigentie.In activitatea didactica a participat-dupa in-
    fintarea liceului din Bozovici- in comisiile de bacaloreat si din alte licee din alte orase din fosta Regiune Banat.
    A indrumat profesorii pentru sustinerea examenelor de definitivat si gradelelor didactice in specialitatea istorie.
    Lucrarile istorice scrise in periada 1978-1980 (cred ca au fost primele scrise dupa 1944 despre Tara Almajului) sunt
    de mare folos pentru cadrele didactice fie ca dateistorice fie un ghid in elaborarea unor monografii a localitatilor.
    Dupa pensionare cunosc ca a facut parte din Consilul Patriarhar al Mitropoliei Banat,participarea la sedintele acestui
    consiliu dandu-mi ocazia de al intalni in Timsoara.
    Alaturi de sotia sa Aurelia Smeu profesor de limba franceza,au format un cuplu care a servit cu mandrie Scoala Gene-
    rala si Liceul din Bozovici,a servit cu placere Tara Almajului.
    Noi ,elevi,cunostintele avem obligatia ca de cate orinavem ocazia de a merge in cimitirul ortodox din Bozovici
    sa aprindem o lumanare la mormitele celor doi.In veci pomenirea lor.

    Mateiu
    10 martie 2016 la 3:18
    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *