Postul uitat

Arhivat in: OPINII,ULTIMELE ARTICOLE |

Alexandru-NemoianuIn momentul istoric prezent ofensiva „globablizarii”, a uniformitatii degradante, se face cu violenta, cu mijloace colosale, statale si cu o o anume disperare. Disperarea este rezultatul imprejurarii ca aceasta uniformizare este un esec lamentabil si avand consecinte teribile.
„Globalizarea” si „uniformizarea” esueaza in fata oamenilor „locului” care refuza sa isi piarda limba, portul si mai ales modul de a intelege rostul vietii.
Cred ca cel care a intuit aceste tip de rezistenta si la si conceptualizat a fost Ernst Junger, probabil cea mai remarcabila personalitate a culturii germane in veacul XX.
Ernst Junger vorbea de acei soldati consemnati unui post(in cursul luptelor fie uitat, fie abandonat de esaloanele superioare) dar care soldati isi facea datoria pana la capat, neanfricati, neanfranti, fara sovaiala. Actul lor de eroism individual statea cu mult peste planurile strategice alcatuite prin state majore. Tot Ernst Junger definea si conceptualize „omul” care apartine „postului uitat”, „anarhul”.
„Anarhul” nu are nimica de a face cu „anarhistul”. „Anarhul” este eminamente pozitiv dar refuza sa isi abdice conditia umana indiferent care vor fi fiind circumstantele sau consecintele. „Anarhul” este eminamente omul liber. Omul care nu poate fi conditionat nelimitat, omul care nu ia ca litera de evenghelie cutare administratie vremelnica.
Atasamentul de loc, loialitatea(la bine si rau) cu cei din comunitatea careia ii apartine, mai raspicat satului caruia ii apartine din neam in neam, sunt parte din zestrea morala a „anarhului”.
„Anarhul” nu va spune ca „locurile” unde l-a lasat Dumnezeu sunt „cele mai frumoase din lume” dar va spune raspicat ca „sunt la fel de frumoase ca cele mai frumoase locuri din lume” si ca pentru El, pentru inima lui, chiar sunt si cele mai frumoase din lume. (Personal cred din toata inima ca „cele mai frumoase locuri din lume” sunt in hotarul satului Borlovenii-Vechi.).
Aici nu are loc „obiectivitatea cuminte”. Din partea mea sa fie „obiectiv cuminte” cine va vrea. Ce vreau sa spun este ca pentru mine oamenii din Almaj, care prin truda de zi cu zi, prin asociatii culturale, prin publicare de monografii, prin promovarea drgostei de loc si identitate, ei bine acesti oameni sunt cei mai frumosi, sunt fara egal.
Nu este loc aici sa ii enumar pe toti. Dar toti au contribuit si contribuie la Renasterea Almajana, la promovarea „Vaii Miracolelor” si sunt incredintat ca o vor face indestructibila.
Ma gandesc la profesorii si scriitorii Iosif Bacila si Pavel Panduru, ma gandesc la Silviu Velcota, al carui site reperealmajene a asezat Almajul in veacul XXI, ma gandesc la membrii institutiei si muzeului Almaj si cu reverenta speciala ma gandesc la Parintele Profesor Doctor Petrica Zamela, care ridica azi Almajul pe un nivel duhovnicesc, pravoslavnic, care va avea urmari colosale. Iar lor li se alatura oameni ca Ion Banus, un stalp al vietii almajene. Si sunt atatia de multi pe care din lipsa de spatiu nu ii pot aminti, le cer iertare, dar pe care ii iubesc din toata inima.
Orice s-ar intampla, mai devreme decat credem, „globalismul ” se va pravali iar Almajul va inflori din veac in veac, mai autetntic si mai frumos.

Alexandru Nemoianu

Un raspuns la Postul uitat

  1. Excelent articol. Subscriu la el din toata inima!

    Alimpie Ignea
    19 octombrie 2015 la 18:56
    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *