Para ursului

Arhivat in: GRAI ALMAJAN |

Argea un soare cu văpăi,
Eu si cu văru meu, dă mamă,
Ne-am dus prăstă vro doauă văi,
S-aduşem apă în dămijeana.

Eram la fân sî ne-or trămes,
Pră o poceacă sî prân fân,
Aveam sî noi un interes,
Să stăm la păru’ al bătrân.

Sî tăbarâţ’ cum am ajiuns,
Ne-am pus la umbră s-oginim,
Pră jios numa peră dă urs,
Eu si cu văru’ le privim.

Inşiepe iel dă ia o pară
Sî o mănânca poftăşios,
Îi spun, acuma o s-apară,
Ş-un urs dăl mare, fioros.

Mă uit la iel şî văd cum criege,
Dar şe să-ntâmplă c-o mâncat ?
Intrabă dacă ursu-l viege,
Că numa o pară i-o luvat.

Prân cap îmi treşe atunşia alta,
Ca să-l spământ şî măi drăcos,
Florine, pănă-n sara asta,
Ce faşi tu urs dă-l fioros.

Mă-ntrabă câce şî dă toace,
Că n-o mâncat dăcât o pară,
Ş-o să să-ngiesă cât iel poace,
S-o scoată toată iar afară.

Zâc, să vegem, poace o sa meargă,
D-or vrea să ce ajiuce vraşii,
Cu puşca prântră craşi să-ţ’ tragă,
Sau să fumez’ dân pipa păşii

Şî cum ? Cu puşca, dă dăparce ?
Daca greşăşce şî m-atinje ?
Măi bine urs şî zî şî noapce,
Dăcât o tântă şî mult sanje.

Atunşi să-l roji pră unchiu’ tău,
Că şî iel o păţât minuni,
Să-ţ’ ge şî ţâie pipa păşii,
Să traji dân ea pănă-ţ’ revini.

Îmi spune trist şî prea umil,
Cu ochii grei d-atâta plâns,
Că tata lui avea copil,
Ş-acuma o sa aibe un urs.

Luvăm şî apă-n dămijeana
Şî-m’ vine să mă prăpăgesc,
Când văd că dă atâta ceama,
Dân plâns nu pot să-l măi opresc.

Mă-ntraba cum e sa fii urs?
Dar asta numa tata şcie,
Tu şere-i pipa cum ţ-am spus,
Să nu sa-ntâmple o trajedie

Ajiunş’ cu apa ,ostăviţ’,
El plin dă lacrimi, eu dă râs,
Să uită toţ’, nedumeriţ’,
Dă parcă ar fi văzut un urs.

Sî ne intrabă, şe-aţ’ păţât,
In vremiea asta şe s-o scurs ?
Iel cătră tata, amarât:
-‘’Diseara mă prefac în urs.

Te rog frumos să-mi dai şi mie,
Să trag pân’ ce o fi deajuns,
Din pipa aia cu tărie,
Din care-ai tras cand ai fost urs.”

L-aud pră tata cum îi zâşe,
Şe drac dă pipă ai şerut ?
Şî spune-n timp şe-ş faşe cruşe,
…Copilu’ ăsta tră’ bătut.

Era dajiuns cu atâta circ,
Le povestăsc şe am făcut,
Cum dântr-o pară şî nimic,
Pră văru’ rău l-am năcăjât

La ţară înveţ’ şe-i veşnişia
Şî toace îs cum eu le-am spus,
Dân pară am făcut poezia,
Ş-acuma văru-i cât un urs.

Silviu Velcota

Un raspuns la Para ursului

  1. Felicitari Silviu!!!

    yonutz17
    18 iunie 2014 la 23:44
    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *