Marea…cât îi ea gi mare

Arhivat in: GRAI ALMAJAN |

Mi-am adus amince iară,
Şe m-o spus taica asară,
Gi cînd cinăr el o fost,
Avea casă, avea un rost.

Şî lucra un an întreg,
Şî săpat, şî pruni, Arneg
Şe concediu, şe distrat!
Toată vara-i gi lucrat.

Ş-într-o dzî şe s-o ghingit,
Că era tare tăbărît!
Ia să meargă, ca oricare,
Cîcea dzile la plimbare.

Şî-i dzîşe la buna me’
– Hai muiere şî măi stă’,
Gi săpat să ci-ogineşci
Nişi nu şcii, nişi nu gîngeşci!

Şe surpriză vreau să-ţî fac,
Şî să mergem la plimbat,
La mare, să înotăm,
Gi lucru să măi zoităm.

-Nuu bărbace, să n-aud!
Că eu am lucru gi făcut,
Că am plaţu gi săpat,
Gi la C.A.P luat.

Ş-apoi vine trăieratu,
Cum să las grîu, săracu,
Nu gat bine gi săpat,
Vin prune gi adunat.

Că răchia, vedzî că-i bună,
Gi-aia tare, gia gi prună,
Şî un deţ măi vindzî vrodată,
Gi-aia bună, gia profiartă.

Ş-apoi cîtă marvă am
Oi, şî porşi, viţăl gi-un an.
Cum gi ce-ai şî ghingit
Că eu pot pleca. Nişi gînd!

Eu la Colectiv lucrez,
N-am concediu, cum tu crezi.
Planu iar să-l depăşîm,
Tot în frunce noi să fim.

Dar tu duce, linişcit,
La mare, că-eşci tăbărît,
Şî-ţî crişesc, nu ce zuita,
Potreauă cu Mare-aş vrea.

Şe să facă taica meu,
O plecat cu suflet greu,
Ş-o luat un tren gin gară,
O plecat într-o joi sară.

Da’ giparce-i marea noastră,
Nu să vege pră fereastră!
Parcă am plecat afară,
În Franţa, sau n-altă ţară.

Măi, dar nu m-or fi minţît,
Precinii şi-or povistît?
-Duce pîn’ la Marea Neagră,
Nu-i giparce, o dzî întreagă.

Dar iată, că în sfîrşît
Am ajiuns unge-am dorit.
Cufărul şe l-am avut,
Gin mînă el mi-o cădzut.

-Doamne, asta-i marea noastră?
Aşa adîncă şî albastră?
Cred că nu măi îi sub soare,
Alta apă aşa gi mare.

Gimineaţa, şe-am vădzut!
Soarele giungi-o apărut!
Chiar gin apă! N-am şciut!
Giaişi vine? Astai prea mult!

I-ol vigeam că tot răsare,
După gealu ală mare,
Dar acum m-am luminat,
Întîi o fost la scăldat.

-Ei muiere, şe-am vădzut,
Cît năsîp…şî îi şernut!
Gi cuvînt acu mă ţîn ,
Îţi trimit potrea şî-ţî spun:

-Draga mea, îţî scriu o carce,
Gi la Mare, gi giparce,
Şi să şcii că m-am bronzat,
Şî în mare-am înotat.

Am mîncat, m-am oginit,
M-am plimbat, am şî dormit,
Nişi nu şcii tu şi-ai pierdut,
Dacă gi lucru-ai avut!

Las’ că la anu, gi poţî,
Ce-oi aduşe să înoţî,
Aişi, parcă eşci în rai!
Şî tu vrei acas’ să stai?

La hotel totu-i chicit,
La masă mi-s prificit,
Asta-i viaţa gi român,
Bine că nu mi-s străin!

Ş-am gi toace-n ţara asta,
Munce, mare, şi nevasta.
Soarele aişi răsare,
Gi-l vigeţî voi fiecare!

-Şî-ncheiere-acuma-ţî spun,
Că aişe-ai trai gel bun!
Şî îţî scriu acuma-n carce,
Mai vro lună stau giparce.

Să şciţî, să fiţî linişciţî,
La mine să nu ghingiţî,
Măi stau cîta, m-oginesc,
Ş-apoi vin şî povistăsc.

Nicoleta Stavrat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *