Învățătorul Ioan Ciocu

Arhivat in: ALMAJENI |

În localitatea Bozovici – centru economic și spiritual al Țării Almăjului” – se naște, in pragul declanșării celei dintâi mari conflagrații mondiale (care va duce la împlinirea visului de veacuri a poporului român), la 28 iunie 1914, cel ce avea să fie marele patriot și omul de cultură – învățătorul loan Ciocu.
Se trage dintr-o familie de țărani înstăriți la care valorile moral-creștine ca iubirea de neam și de Dumnezeu erau la loc de cinste – virtuți ce i-au stat ca deviză toată viața.
Copilăria și-o petrece în sânul familiei, în spațiul patriarhal al satului almăjan, unde aude pentru prima dată cantecele populare romanești ca și noțiunile de „ român” și ,,românism”, învățând sa le apere și respecte cu curaj si demnitate.
A început dezlegarea tainelor slovelor la scoala din satul natal – unde face clasele primare – apoi urmează cursurile Școlii Pedagogice din Caransebes, până in anul 1934.
Absolvent al Școlii Peda¬gogice, cu conștiința deplină a indatoririlor sale și chemat de glasul locurilor natale, vine in Bozovici – cu o diploma de invățător și cu o bogată zestre spirituală a țăranului almăjan, pe o cărare bătătorită de tradiția școlii românesti din zona de graniță.
Ca invațător se impune printr-o exigenta care s-ar putea numi severitate, in primul rând față de propria persoană, niciodată suficientă sieși, și, in al doilea rând,” față de cei care se aflau pe băncile școlii, cărora știe să le ceară mult, chiar foarte mult. Era sever dar drept, povestește o fostă elevă – Ana Șerpe, la dânsul am învățat cel mai bine. lubea copiii si muzica. Avea voce frumoasă și cânta la vioară. Cânta cu noi la școala si la biserică. In același timp acorda importanța orelor de educație fizică. Făcea multă gimnastică, pregătind cu copiii si piramide. lubea pilonii de rezistență a-i spiritualității românești: ,,Miorița”, Eminescu, Creangă și-i făcea cunoscuți Om al datoriei, se dăruie muncii de instruire si educare a elevilor cu aceeați pasiune ca și iluștrii săi predecesori din școlile almăjene. A fost o pildă vie a vieții mele. Schițele lui de la educație fizică mi-au fost de real folos, după care am facut Și eu pira¬mide, spune profesorul Nicolae loana. După modelul lui am incercat să-mi croiesc drumul viitorului meu didactic.
Invățatorul loan Ciocu făcea parte din acea categoric de dascăli – apostoli – formal,! in spirit haretist clădiți pe concepția socratico-platoniană -de formare a sufletelor tinere -bazate pe înțelepciune. bărbăție și măsură. Concomitent era preocupat de formarea de caractere după modelul lui Iisus – iubire si iertare.
Avea sirnțul demnității, mândriei de român, curajului ceea ce transmitea și elevilor, coriștilor, sătenilor (Bololoi Nicolae). A dus o existență la limita de sus a unei misiuni de educator si luptător de semeni si Dumnezeu.
Fire complexă, s-a implicat in toate domeniile de activitate din Bozovici. Dimineața la scoală cu copiii, după-masă cu adulții la repetitive de la fanfară, corul bisericii și alte programe artistice pe care le pregătea.
Venind dintr-o familie de coriști. cânta la corul bisericii condus de Hie Ruva-bunicul și tatăl lui Ion Ciocu, este atras spre cor de mic copil cântând la vocea alt. Ajuns învațător în sat – corul devine o permanență. Acum dirijorul Ilie Ruva îl invața arta dirijoratului, dar și să cânte în stranî, dând răspunsurile liturgice. Din anul 1938 este numit ajutor de dirijor, iar în anul 1942 creează primul cor bărbătesc la Bozovici care există si astăzi. Cu acest cor participa la numeroase concursuri la Anina, Oravița si alte localități, fiind bine apreciat. Astfel. la un festival de coruri ținut la Oravița, in anul 1947, corul din Bozovici este felicitat de dr. Petru Groza, prim-ministru, iar dirijorul loan Ciocu-lăudat.
Corul avea in repertoriu variante ale liturghiei. pe muzică de cunoscuți compozitori: Gavril Muzincescu, loan Vidu, Sabin Dragoi, Nicolae Lungu, Timotei Popovici, Ciprian Porumbescu, Antoniu Sequens, Dima, Cucu si alții. loan Ciocu vedea în coral românesc acea imitate sufletească, transformată într-o singura suflare ce lăuda pe Dumnezeu, ca un dar al orto-doxiei. Avea credință ca la marea omenie românească se poate ajunge numai cu luminile ortodoxiei, care pentru el constituia insăși substanța sufletului românesc. Aprecia tradiția, obi-ceiurile din bătrâni, valorile moral-creștine. Mergea la biserica, respectând tot tipicul și tradiția ortodoxă – spun Ignea Petra si Vasile.
Era discret și sobru in gest și in vorba. La el orice vorbă se preschimba in faptă — după cum spunea L. Blaga. Îi învăța pe copii ca părinții lor au făcut România Mare prin sacrificii, iar ei au misiunea. datoria de a o apara împotriva oricărui dușman de oriunde ar veni el.
Pune in practica aceasta idee și răspunde prezent la chemarea conducătorului statului, in anul 1941, plecând pe front, ca ofițer, pentru a împlini Sfânta mareție de a fi aparator al țării, al credinței strămoșești și a călca pe sfântul pământ dezrobit al Basarabiei de la ,,ciuma rosie”, cum îi plăcea să spună. (Nicolae Bololoi). Soldaților din subordine le spunea: strămoșii noștri au făcut Marea Unire, astăzi e datoria noastră să alungăm dușmanul de pe pământul sfânt al patriei și să spălăm rușinea guvernanților și politicienilor.
Statornic în iubirea de neam și de oameni, a slujit țara și localitatea de baștină cu arma cuvântului, dar și a faptei — ca activist cultural, educator și luptător pentru binele neamului. In persoana lui se îmbinau armonios virtuțile lui Orfeu cu ale cavalerului trac.
Meritele, pregătirea profesională si calitățile de dascăl și OM l-au impus – fiind numit revizor școlar.
A fost drept si onest cu sătenii lui, bun și generos, săritor la necaz și sensibil la orice apel de ajutor, de o modestie rar întâlnită. Era naș la un mare număr de familii printre care și noi – spune Vasile Ignea. Insă era intolerant cu leneșii, nu acceptă minciuna și trădarea de credință și neam. Avea un cult pentru familie și prietenie. Iși iubea cei doi copii ca pe ochii din cap.
Și-a făcut un ideal de existentă din ridicarea Bozoviciului și a lumii lui ce întruchipa pentru el marele și micul Univers. Foștii elevi sunt unanimi în a-i aprecia virtuțile și insușirile, indicându-l ca pe un model de urmat în iubirea de țară și în ostenelile fără preget pentru drepturile și luminarea sătenilor lui. (inv. Aldescu Pavel)
Avea credința că temeiul metafizic al evenimentelor de după război stă în voința lui Dumnezeu de a sfărâma bolșevismul – pe care-l cunoscuse în Rusia Sovietică. Acest fapt il face să participe la asociația subversivă de luptă împotriva comunismului în anii 1948/1950. In această asociație a fost atras de frații Dom si Traian Blaj care luptau contra noii orânduiri.
Sarcina lui era de a organiza rezistența anticomunistă în plasa Bozovici. Se spera că vor putea răsturna regimul comunist cu ajutorul americanilor. Intrunirile aveau loc în casa învățătorului Ciocu loan care obișnuia să spună.: Fiți fără grijă că Dumnezeu e cu noi (Șchiopu Traian). Organizația este descoperită și unii membri arestați, ca frații Blaj si Chetrinescu.
Inspectorul Ciocu se ascunde timp de doi ani in pădure – la colibe (sălașe), în casele vecinilor, chiar și într-un streaz pentru prune. In acest timp familia, soția și copiii erau persecutați pentru a-l preda, mărturisește un membru al asociației – Viorel Pistrilă. Uneori circula travestit cu hainele mamei sale – pentru a nu fi recunoscut. Trăia momente în care se întruneau la un loc sublimul cu grotescul, o transfigurare a realuhii, momente din viață aduse la hotarul fantasticului. Din anul 1950 se predă și este condamnat la 5 ani închisoare pentru ,,uneltire impotriva regimului”. Trece prin închisorile din Timișoara, Aiud, Jilava, Gherla, canal. Executa integral pedeapsa. După detenție, in anul 1955, nu are voie să vină in Bozovici, până in anul 1968. Lucrează la Cooperativa Meșteșugărească din Oravița.
Din inchisoare a ieșit slăbit, sfârsit de suferințe și umilințe.
Din anul 1968 revine in Bozoviciul drag si se ocupa de corul bisericii, până în anul 1981, când se stinge din viață în urma unei grele boli de ficat.
Acesta a fost invațătorul și omul de o mare omenie, loan Ciocu, care și-a îndeplinit în mod exemplar destinul in lumea menita efemerului. Acum în veșnicie – chipul sufletului său este luminat de conștiința datoriei implinite și bucuria intâlnirii cu ordinea divină.
prof. Pavel PANDURU

7 Raspunsuri la Învățătorul Ioan Ciocu

  1. Ioan Ciocu ar merita o statuie în Bozovici!
    Demancurtizarea Almajului trebuie să înceapă o dată și o dată! Prea puțin se știe despre luptătorii anticomuniști din Almăj, depre victimile ”noii orânduri”! Cancerul communist a distrus tot ce tine de demnitatea persoanei,a produs mutanți perfizi și obedienți care nu se vor mai putea ridica niciodată în două picioare! Recâștigarea memoriei este un proces foarte cumplicat și îndelungat!
    Încercând a ”preschimba vorba în faptă” propun lansarea unui concurs pentru scrierea unei monografii dedicate luptei anticomuniste în Almaj, cât și pentru ridicarea unui monument al luptătorilor anticomuniști și al victimelor comunismului din Valea Almajului! Vom vedea atunci că cei mai buni și cei mai harnici dintre almăjenii veacului XX s-au împotrivit ciumei roșii!
    Sper ca domnii primari din Almaj, domnii consilieri locali, onor conducerea Societății Culturale Valea Almajului să îmi citească propunerea! În ortostatism!!!

    Sorin Pescariu
    3 aprilie 2017 la 12:33
    Răspunde

  2. Un apel foarte bine venit si care ar trebui sa devina fapta.
    Memoria colectiva trebuie ajutata sa intre in normalitate.Dar la asta TREBUIE sa participe toti oamenii.Memoria colectiva nu este zidita prin ” domnii primari,domnii consilieri locali si onor conduderea Societatii Culturale Valea Almajului”.Acestia,cel mult ,pot ajuta.
    Este iarasi doar drept sa fie amintit ca eforturi remarcabile in recuperarea memoriei au fost facute in paginile Revistei „Almajana”.Placi memoriale si sesiuni comemorative au fost dedicate luptatorilor din rezistenta anti-comunista banateana.(Daca este sa ne rezumam la ce se face spre recuperarea memoriei in Almaj.)
    In privinta apelului facut de comentatorul anterior cred ca este bine ca aceste chemari sa fie facute cu caldura,dragoste si foarte pe inteles. Iarasi cred ca ele nu au lipsa de termeni „radicali”(i.e „demancurtizare” adica inlaturarea unei memorii silit impuse,sau „ortostatism”,adica pozitie de drepti vreme de o ora.Termeni rar folositi,folositi mai ales in tehnica.Utilizarea lor cautata si ostentativa face textul rece,neatractiv,artificios.) Folosirea „radicalilor” este mai degraba dovada de nesiguranta sau inca mai rau.

    alexandru Nemoianu
    9 aprilie 2017 la 23:13
    Răspunde

  3. Dl.Dr.Pescari fara indoiala esti un narcisist de indoilenica,foarte,calitate.
    Sigur ca stiu termenul „nimuric”,sigur stiu cine l-a intrebuintat.Daca acel sub uman este „eroul” caruia te inchini…Cine se aseamna se aduna.
    Foarte modest sugeram sa nu folosesti cuvinte „cautate”,radicale,intr-o publicatie pentru toti.Aparent nu poti intelege.Sfatul meu este sa nu mai scri;nici nu sti si nici nu ai har.Iar folosirea „radicalelor” este apanajul mahalalei sau a celor cu o ereditate pestilentiala.(Uneia dintre aceste categorii ii apartii,trup si suflet.)

    alexandru Nemoianu
    18 aprilie 2017 la 16:59
    Răspunde

  4. Domnule profesor Panduru vreau doar sa fac o rectificare la articolul dumneavoastra. Corul barbatesc din cadrul bisericii ortodoxe din Bozovici NU MAI EXISTA.Eu consider ca doua sunt motivele care au dus la acest lucru.Primul este dorinta mare a doamnei preotese de a conduce corul din cadrul bisericii, infiintand un cor mixt si al doilea este renuntarea la principiile pe care invatatorul Ioan Ciocu a incercat sa le implementeze in comunitatea din Bozovici dar la care chiar unii membrii din corul barbatesc au renuntat si au acceptat trecerea de partea doamnei preotese.Este mare pacat ca venirea unui nou preot in parohia Bozovici a dus la intreruperea unor traditii de zeci de ani si aici nu ma refer doar la corul barbatesc,au fost si alte obiceiuri in cadrul bisericii din Bozovici. Bunicul meu a avut ONOAREA sa faca parte din corul condus de invatatorul Ioan Ciocu. Consider ca obiceiurile care ne-au marcat copilaria trebuie duse mai departe in fiecare localitate din Valea Almajului si nu schimbate dupa bunul plac al unor persoane.

    Ionel
    19 aprilie 2017 la 20:05
    Răspunde

  5. DleProfesor Panduru,felicitări pentru aceasta prezentare a Răposatului Ciocu Ioan,documentata ,la subiect si sintetizată.Cunosc bine viața Învățătorului Ciocu Ioan,tatăl subsemnatului învățător Matei Iancu fiind vecini,preteni
    din copilărie,colegi ce școala primara si Școala Normala din Caransebeș.Pretenia si respectul reciproc a avut loc
    si in activitatea profesională.Avand aceasta prietenie,au fost de partea baricadei de lupta împotriva comunismului si
    colegi de cercetare in penetenciarul din Timisoara(Pretenia ,corect itudinea si caracterul dintre Camarazii cercetați
    in penitenciară dus ca dupa rei luni de cercetări tata sa fie eliberat ca urmare a confirmării neparticipare la acțiunea
    grupului format din frății Blaj din Bania,Chitrinescu Ioan,Schipul Traian(ambii din Bozovici) si un jurist din Prilipet a
    cărui nume nu-l mai rețin).Pretenia dintre cei doi Învățătorilor M-a impresionat cu ocazia nedorita a decesului tatălui
    meu in anul 1965,Dul Ciocul venind de la Oravita la ceremonie(însoțit de fiul sau Cornelut cu motocicleta)trecând peste
    restrictia pe care o avea de a nu veni la Bozovici.Caracterul celor cercetați a fost demonstrat si prin faptul ca dupa
    executarea detenției,s-au angajat in producție:Dul Ciocu așa dupa cum s-a scris la Cooperativa Meșteșugărească din
    Oravita,DulChitrinescu Ioan ca șofer la secția drumuri Timisoara,Dul Schiopul si-a redeschis atelierul de croitorie.
    Cu toate persecuțiilor puse asupra familiei,Dna Ciocu a depus eforturi materiale pentru mutându-se in Gaza la Oravita
    pentru ca fiul Cornelut si fiica Lucica satermine liceul din Oravita.Ca tata a contribuit la realizarea celor doi copii:Cornelut
    terminând facultate de drept din București,magistrat la Tribunalul Arad iar dupa revoluție si reprezentant a l tribunalului
    din Arad la Curtea de Apel din Timisoara iar fata ca funcționara la Azur Timisoara.Ambii copii iau dat un nepot de la
    Cornelut actual advocatul in Arad,iar fata Lucii o fata actualmente economista.(de nepoata ce la fiica Învățătorul dupa
    mutare la Bozovici a îndrumat-0 la învățătura la școala Primara din Bozovici.)Dupa detenție nu a mai frofesat in inca-taman dar a slujit cu demnitate Biserica Ortodoxa din Bozovici ca dirijor de cor bărbătesc.
    Fac o complectare referitor la Pistrila apărut in descrierea Dlui Panduru,precizând ca fiind elev de liceu a fost cel mai
    tânăr luptător împotriva regimului comunist( tatăl Dlui Pistrila a fost Învățătorul apistrila din Garbovat)
    Sunt ce acord cu propunerea Dlui Prof.Univ.dr.Sorin Pescariu fara alte comentarii,ceea ce s-a încercat de a se scrie
    prin publicația:CĂRĂRILE. SPERANTEI(destine ale rezistentei anticomuniste in Banat)vol vlll si x-autor Ileana Sioveanu
    fiind Sumare trebuind extinse si susținute fara greșeli de nume,evenimente etc.
    Pentru toti amintiți care ne-au părăsit: Dumnezeu sa-i odihneasca in Pace,iar pentru cititori Reperelor ALMAJENE multă
    Sanatate.
    Cu stima Dipl.Ing.Matei Lucian-Timisoara la 15.08.2017.

    Mateiu
    15 august 2017 la 18:31
    Răspunde

  6. Cu o întârziere de cateva zile ,cititorilor Reperelor ALMAJENE,relatez urmatoarele:
    La Vecernia din Dumineca 3.sept.ac de ka Biserica Ortodoxa din cartierul Dacia,la predica a fost prezentată ca
    tema:Martiri neamului.Din predica S-a evidențiat ca si cei care au:LUPTAT ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI” si au
    suferit prin închisori torturați mental si fizic sunt considerați MARTIRI fara a fi înscriși in calendare ortodoxe.
    Ascultând predica,gândurile mele au mers la MARTIRII NOSTRII din Valea Almăjului.
    Oare in Biserica ortodoxa din Bozovici,Bania,etc la o slujba specială sau la Ziua Eroilor S-au amintit si de acești Martiri.
    Dumnezeu sa-i odihneasca in Pace pe Martiri nostri din Vale Almăjului alături de Eroii din primul si al doilea război
    mondial.Semneaza acelas din Timisoara care a comentat la Răposatul învățat.Ciocu Ion 5.09.2017

    Mateiu
    5 septembrie 2017 la 22:37
    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *