ÎNTÂLNIRE CU „ALMĂJANA”

Arhivat in: STIRI,ULTIMELE ARTICOLE |

– Bozovici, martie 2018 –

             Asociația „Izvoare almăjene” și revista „Almăjana” au organizat joi, 22 martie 2018, la sediul Muzeului „Almăjul – Vatră strămoșească” (Bozovici), o Întâlnire cu „Almăjana” și cu invitații săi.

            Manifestarea a fost deschisă de dl ec. Gheorghe Fulga, președintele Asociației „Izvoare almăjene”, iar pr. ic. stavr. Ion Cherescu a binecuvântat „isprava” culturală și pe cei prezenți, rostind, împreună cu toți participanții, rugăciunea Tatăl nostru.

            Au prezentat, pe rând, revistele pe care le „păstoresc” și programele lor editoriale: Iosif Băcilă („Almăjana” – Bozovici), Nicoleta Marcu („Școala caraș-severineană” – Reșița), Mihai Chiper („Arcadia” – Anina), Gheorghe Rancu („Almăjul” – Șopotu-Vechi). Corul „Anastasis” al Bisericii Ortodoxe din Bozovici, dirijat de prof. Claudia Cherescu, a interpretat priceasna Ascultă, Doamne.

            Apoi, s-au făcut referiri la activitatea, opera publicistică și scriitoricească a prof. Iosif Băcilă, care, de curând, a împlinit 70 de ani. Au vorbit: prof. univ. dr. ec. Dumitru Popovici, președintele Societății Culturale „Țara Almăjului” – Timișoara, Nicolae Andrei, Pavel Panduru, Petrică Zamela, Elena Borchescu, Florina-Maria Băcilă, Gheorghe Fulga. Scriitorul Ion Marin Almăjan a trimis o scrisoare-mesaj, care a fost citită în plen, iar prof. Nicoleta Marcu, director al Casei Corpului Didactic Caraș-Severin, i-a înmânat sărbătoritului o Diplomă de Excelență, pentru munca depusă în folosul școlii, „pentru promovarea valorilor tradiționale românești în rândul elevilor și al cadrelor didactice”.

            Iosif Băcilă a citit trei poezii, alese din cărțile publicate anterior, a evidențiat câteva dicționare și volume în care este antologat, ca argumente în receptarea operei tipărite, și a mulțumit public:

      ● Proniei Cerești că mi-a dat să mă nasc în Valea Almăjului, areal pe care, în scrierile și în cărțile mele, l-am numit «Valea Miracolelor». Aici, unde s-au născut și au năzuit Eftimie Murgu, Ion Sârbu, Traian Doda, Grigore Popiți, Anton Golopenția, Emilian Novacovici ș.a.

  • Părinților mei, Iosif și Floarea, că am crescut și am copilărit la Dalboșeț, locul copilăriei și pentru Ilie S. Stoinel, dr. în economie, Ion Veverca, Ilie I. Imbrescu, al poetului și dr. în drept Nistor Prisca, dar și al scriitorilor contemporani: Ion Marin Almăjan, Ion Budescu, Nicolae Dolângă, Petru Novac Dolângă etc.
  • Dascălilor mei: înv. Pavel Frîncu, prof. David Blidariu, Liviu Smeu, Andrei Hell, universitarilor G. I. Tohăneanu, Iosif Cheie-Pantea – îndrumători și modele în activitatea didactică pe care am desfășurat-o peste 45 de ani. Aici, în Almăj, locul mirific ce l-am considerat întotdeauna ACASA mea!
  • Scriitorilor David Blidariu, Ion Marin Almăjan, Nicolae Dolângă, Vasile Versavia, Gheorghe Azap, Eugen Dorcescu, Gheorghe Jurma – cei care m-au făcut să înțeleg ce este poezia, paleta largă de exprimare lirică, treptele și greutățile prin care trebuie să treci pentru «a te auzi în cuvânt».
  • Dascălilor-directori Dănilă Andrei și Oto Verendeanu, prietenilor-colegi Pavel Panduru, Nicolae Andrei, Constantin Teodorescu, Ionel Bota, Ioan-Nicolae Cenda, Iosif Badescu, care mi-au stat în preajmă pentru a fi profesor, redactor-șef de revistă, publicist, mentor.
  • Familiei mele, în special soției Anișoara, care a înțeles că sunt necesare sacrificii – bănești, de timp, de muncă, de nesomn – pentru ca numele BĂCILĂ să fie înscris / amintit în cărți, în dicționare ori în antologii!
  • Florinei-Maria Băcilă, fiica mea, pentru sprijin, încurajare, colaborare, lucru efectiv, «ieșirea în lumea mare»!
  • Profesorilor Alimpie Ignea și Dumitru Popovici, care au conștientizat, înaintea altora, că revista «Almăjana» și edițiile – istorice, geografice, economice, folclorice, lingvistice, turistice – dedicate Văii Almăjului sunt apariții absolut necesare și, fără ele, ținutul acesta miraculos ar fi mai sărac!
  • Asociației «Izvoare almăjene», primarului Adrian Stoicu, ing. Silviu Velcotă, dlui I. Goga, dlui D. Găină și, nu în ultimul rând, familiei Claudia și Ion Cherescu, familiei I. Vâtcă (Timișoara), dlui Emil Șchiopescu, lui Gheorghe Țunea, Mihai Chiper, Nicoleta Marcu, Angelica Herac, Zsolt Novac etc.
  • Dumneavoastră tuturor, profesori, elevi, studenți, masteranzi, coriști, iubitori de cântec și de cuvânt românesc, celor care au vorbit astăzi și altă dată despre mine, celor ce mi-au citit cărțile, precum și celor care au scris despre mine […].

            Cred că am reușit (până la această vârstă) să-mi împlinesc multe dintre aspirațiile mele pentru că am pus pasiune în tot ce am făcut. Le urez tinerilor care sunt aici, celor ce mă ascultă, mă citesc sau au auzit de mine să depună, la rându-le, pasiune în ceea ce vor face. Le mulțumesc de pe acum dacă îmi vor urma sfatul!”.

            Corul „Anastasis” a intonat strămoșescul „La mulți ani!” și, din partea membrilor Asociației „Izvoare almăjene”, profesorului Iosif Băciă i s-a oferit un buchet (bogat) cu 70 de garoafe – simboluri ale respectului și prețuirii.

            Într-o asemenea atmosferă de sărbătoare, în care spiritul vibrează mai presus de vreme, s-au prezentat și s-au lansat cărțile:

  • Valea Almăjului – oameni și fapte, cartea a treia, coordonatori: Florina-Maria Băcilă, Iosif Băcilă;
  • Însemnări din camera de gardă, de Iosif Badescu;
  • La margine de poveste…, de Maria Vâtcă;
  • Amurguri înflorind sau Poimâinele celorlalte oglinzi, de Iosif Băcilă.

            „De gardă la poarta Timpului, însemnările doctorului Iosif Badescu își propun (și izbutesc) să «înrămeze», în aceste file desprinse dintr-o veritabilă «arhivă de suflet», mărturisiri sugestive, emoționante, trăite la o intensitate uluitoare, care, astfel, le și înveșnicește. Oameni de seamă, chipuri dragi, locuri emblematice, obiceiuri de demult, evenimente semnificative (chiar decisive) în devenirea autorului, păstrate în memoria afectivă, se împletesc armonios, într-o rememorare duioasă, caldă, întremătoare și, cu atât mai mult, necesară.”

            „Autoarea (n.n.: Maria Vâtcă) nu se sfiește să depene aduceri aminte cu viersul de colind, să poposească în spațiul sacru de la răspasul îngerilor, printre binecuvântările revărsate din «haina de duminică» a poeziei și din învățăturile proverbiale ale celor de altădată, desprinse din adieri de basm, printre «zicerile» străbunilor și fascinanta lume a satului românesc tradițional, cu frumusețile lui nepieritoare, cu încrederea neclintită în fericitele minuni ce încă se petrec aievea. Dar paginile scrise ne mai fac conștienți de un lucru: este nevoie să te dedici cu adevărat străduinţei de a-i ajuta pe cei ce te «ascultă» să se apropie cu alţi ochi, cu alte resurse, cu deschidere înspre frumos, să nu eziți a le oferi şi lor o geană de lumină, o dâră din căldura învăluitoare născută în sacralitatea tăcerii de la marginea cântecului. Numai așa vom fi în stare să înțelegem că mai presus de tăcere se află cuvântul – o prelungire în lumea creatului a liniștii originare –, laolaltă cu slujitorii lui.

            Așadar, cartea ne îndeamnă stăruitor la a savura mireasma cuvântului, privit, în primul rând, ca mod de a fi, ca parte din intimitatea spirituală, care implică, printre altele, trudă și vis, delicateţe şi distincţie ridicate la rang de artă, de la un capăt la celălalt al unei scriituri clădite din slove și tăceri, din cărări și rostu(i)ri, din lacrimă și dor.” (Lect. univ. dr. Florina-Maria Băcilă, Universitatea de Vest din Timișoara).

            Momentul liric dedicat Zilei Mondiale a Poeziei a fost susținut de: Iosif Băcilă (cu două poeme din recenta apariție editorială), Nicolae Andrei, Maria Chiper, Mariana Pâșlea, Maria-Rodica Patraș, Elena Borchescu, Gheorghe Fulga.

            S-au exprimat, din partea organizatorilor, mulțumiri și doriri de bine, avându-se mereu în memorie salutul revistei „Almăjana”: „Să vă fie dor de noi!”.

            Manifestarea s-a încheiat cu autografe, cu un mic festin în holul muzeului și cu o masă de sărbătoare la restaurantul „CHERA” din Bozovici.

RED. „A”

Un raspuns la ÎNTÂLNIRE CU „ALMĂJANA”

  1. IOSIF BACILA LA 70 DE ANI

    În luna Martie 2018,un număr de iubitori ai Almajului au avut ocazia să sarbtoreasca cea de a saptezecea aniversare a nașterii lui Iosif Bacila.
    Este un prag,în fața căruia,oamenii sunt chemați să își facă o socoteală;au trăit cu rost,sau fără rost,au făcut ceeace este bun sau nu.
    După părerea mea la aceste întrebări Iosif Bacila poate răspunde pozitiv: existența lui a fost cu rost,în cursul ei a fost ales binele și la aceasta se mai adaugă ceva nespus de important,esențial:promovarea frumosului.
    În cursul carierei sale didactice,Profesor de Limbă și Literatură română la Liceeul “Eftimie Murgu” din Bozovici,Iosif Bacila a fost neobosit.El i-a învățat pe copii nu numai despre frumusețea limbii române și obligativitatea de a o vorbi corect și nu numai despre istoria Literaturii Române.Iosif Bacila a pătruns mult mai departe,în straturile unde se așează concepții și unde se alcătuiesc hotărâri existențiale.El i-a învățat pe elevii săi că Limba și Literatura Română sunt un tezaur de cel mai mare prêt,alcătuit cu trudă și cu jertfă și că a cinsti acest tezaur este egal în importanță cu a îți cinsti părinții și strămoșii.În mai multe feluri ,Iosif Bacila, a întipărit în sufletele elevilor lor hotărârea de a “nu uită niciodată ceeace datorează strămoșilor”.Dar această carierea didactică nu a fost decât parte din activitatea lui Iosif Bacila.Căci ‘profesorul” Iosif Bacila este ,în același timp,și ‘poetul” Iosif Bacila.Versurile lui,chiar și atunci când le lipsea agerimea,au fost mereu oneste.
    El este autorul a numeroase volume de poezie și în proză.Aceste volume,toate,sunt dedicate unui “loc” și acel loc este Valea Almajului.
    Iosif Bacila a căutat să afle taină acelui loc și,până la un punct, a aflat-o.Este adevărat că în anii din urmă,când Iosif Bacila a început să se abată de la poziția lui inițială aceasta „taina” i s-a ascuns.Din pacate el a aflat de bine ca ,în asociație cu persone orbite de ambiții și doruri personale,să își pună numele pe cărți neconvingătoare și cu mesaj dubios..
    Acestor activități ale sale,pomenite mai sus, li se mai adaugă una,esențială,cea de editor al revistei “Almajana”.
    “Almajana” este acuma o prezență cunoscută în literatură bănățeană.Revista a crescut de la an la an,în conținut,în ținută și calitate,dar ea a rămas ,pana in anii din urma, meru credincioasă “mesajului” cu care a început,un mesaj care este mântuitor pentru clipă istorică pe care o traversăm.
    Acest “mesaj” afirmă că “locurile” și identitatea locală au importanță esențială în alcătuirea unui Neam și în împlinirea rostulu istoric al acelui Neam.Este un mesaj care este “incomod” în actualele condiții și care mesaj categoric nu așează pe purtătorul sau în “grațiile” celor puternici ai zilei.Este un mesaj riscant.Dar acest risc și l-a luat Iosif Bacila și i-a rămas credincios multă vreme,abea in anii din urma el a cedat ‘duhului vremii”. Revista “Almajana” ,prin conținut,și prin mesajul pe care îl poartă a fost,multă vreme, exemplu de emulat și punct de referință.
    Revista a fost parte a “renașterii” Almajene.O miscare începută în urmă cu câteva decenii și care continuă furtunos și azi,chiar si fara „Almajana”.Aceasta „renastere” inseamna dragostea de „loc” si de identitatea lui;Romaneasca si Ortodoxa.Sub apasarea „duhului vremii,cum ziceam,Iosif Bacila a cedat.Cred ca nu din convingere,ci din motive marunt circumstantiale.
    In ultimii ani “Almajana” a sucombat unor dorințe de slavă deșartă.Ea s-a rătăcit într-un soi de “triumfalism” “ad hominem”și unei ancilaritati jenante față de presupusi eroi de mucava,ambitiilor lor fara acoperire .Spritul critic a fost schimbat pentru interese personale și conținutul a început să nu mai aibă legătură cu scopul inițial al revistei.Pentru a fi mai lamurit.
    Revista ainceput sa publice texte referitoare la personaje fara legatura cu Almajul(versificatorii de buna credinta dar cu tlent mai putin.)inca mai rau revista a preluat,sau a incercat sa preia,ceva din “relativismul” valoric al curentelor la moda.Dar acest mimetism ancilar nu este authentic si nefiind authentic esueaza in rodicol.Spre exemplu,atunci cand revista incearca sa fie ‘echidistanta” in ce priveste Credinta,cand incearca sa aseze pe trapta egala ortodoxia si cultele,atunci revista nu face decat sa cada in penibil.
    Totuși meritele ei anterioare rămân.Așa cum rămân și meritele anterioare ale lui Iosif Bacila.

    Alexandru Nemoianu
    Istoric
    The Romanian-American Center
    USA

    alexandru Nemoianu
    13 aprilie 2018 la 18:34
    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.