Giminieţîli cu buna

Arhivat in: GRAI ALMAJAN |

Frace drag, măi şcii tu-acuma
Cum era când trăia buna?
Gimineaţa ne triza,
Şi scovardă ni făşea?

Nişi ochii nu-i gişchigeam,
Pân’ căldura n-o sîmțam,
Taica liemni adușea,
Foc în sobă el fășea.

Buna frușciuc ne-o făcut,
C-avea nipoțî gi crescut,
-Țucă-i buna, vă sculați,
Ca la şcoală să plicaţî?

-Pră şpoiert mâncarea-i caldă,
V-am făcut şi o scovardă.
Cu picmez gin ala bun,
Sau cu tzucăr să vă pun?

-Of, dar greu vă măi trizîţî,
Haidaţî iuta şi fujiţî.
Luatî-vî-ă-n cap căşiula,
Ştrimfi gi lână-i iarna acuma.

-Cu Dumnizău să plicaţî,
Şî la şcoală să-nvaţaţi,
Domni la oraş voi să fiţî,
Nu ca noi gi chinuiţî.

Sfatul ei am asculat,
Şî la oraş am plicat,
S-avem traiul mai uşor,
Nu greu cum o fost a lor.

Frace, frace, vremea treşe,
Şî şpoiertu acuma-i răşe,
Nu-i nişi foc şi nişi scovardă,
Şî nişi buna să ne vadă.

Nicoleta Stavrat

Un raspuns la Giminieţîli cu buna

  1. Foarte frumos iar pe mine ma duce la gandul ca plecarea si stabilirea in Timisoara si mai nou in America mi se potriveste de minune asa cum rezulta din poiezie.-cu regretele sincere-ce frumos era ca la pensionare sa revin.
    in loc.natala Bozovici
    Cu permisiunea redactiei si a cititorilor permiteti-mi sa va scriu o poezie a autoarea dr.Mataranga Ana. Cu pseudo-
    nimul Ana Almajanul
    BUNICA DIN ALMAJ
    Prin campul amintirilor
    Azi ma intorc la acele rasete zglobii
    Si jocuri de copii.
    As vrea sa simt din nou
    Mirosul urzicii de la tara
    Cand ea fierbea pe vatra milenara,
    S-aud mugind in grajdul alaturat,
    Joiana cum isi cheama vitelul l-adapat.
    Sa te astept venind
    La usa din capatul gradinii
    Unde ieruga curge udand totii crini,
    Cu poalele albite,bunica pe carare,
    Ne aduce aguride si mere.
    Pe sania cea mare.
    Iar sorele cand dogoreste
    Tipand si alergand,
    Prundisul Nerei il calcam dorind
    Ca ea sa domoleasca,
    Caldura verii cea fireasca,
    Din trupurile noastre aburind,
    Si raul luneca la vale ca anii nostri fericiti
    In aoa luu muindu-si frunza
    A tufelor verdeata de rachiti
    Si fara zgomot se opreste
    La stavilarul morii vechi,
    Pe jgheabuk scurt grsbeste,
    Sa-nvarta a spitelor perechi,
    Din roata veche imbatranita,
    De atata vreme folosita.
    Ma uit prin usa morii ce-i deschisa,
    Cum pica bobu-n postavita
    Cum pica anii ce-au ramas
    Din piatra vietii sfaramati
    Si ma trezesc batrana de-acum
    Pe malul vietii cel pustiu
    Iar plansu-mi vine
    In lacrimi siroaie
    Descatusandu-ma ca norul
    Ce vara aduce ploaie
    In inima ce-mi bate
    Ompace s-a lasat.
    Smerit o ruga calda,
    Lui Dumnezeu i-am inchinat.
    PS cred ca am creiat un interes la Redactia Repere Almajene pentru a prezenta pe Dna Doctor.
    Pe scurt informez ca Dna Dr.provine din familia Zaberca din Prilioet fiind nascuta la Oravita in anul 1932.
    Poarta numele de Mataringa fiind casatorita cu un din fratii Matarana ambii doctori din Prilioet.
    In ani de activitate profesionala a fost medic de circumscritie la Prigir.
    Astept contactare Mateiu Lucian

    Mateiu
    23 noiembrie 2015 la 23:53
    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *