Colindatul la Prigor

Arhivat in: DIN ALMAJ,OPINII,ULTIMELE ARTICOLE |

Colindat PrigorAlmăjul – un muzeu al naturii viu cu care poți sa te mândrești, este o adevărată rezervație de cultură și civilizație românească, o oază de spiritualitate creștin-ortodoxă. Din colierul de diamante al Țării Almăjului face parte și localitatea Prigor, diamant ce strălucește la poarta de intrare în Almăj, cu oameni harnici, iubitori de muncă și credință și cu un deosebit respect pentru Sfânta Tradiție. La Prigor încă există o comunitate de unde vin colindele care răscolesc în noi trecutul strămoșilor. O comunitate unde oamenii se cunosc, unde oamenilor chiar le pasă de nevoile sau greutățile celorlalți și se ajută reciproc, diminuându-și necazurile. Aici colindele răsună ca la ele acasă. Prigorenii știu că pentru a înțelege Crăciunul și sărbătorile lui este nevoie ”de saltul către transcendent”. Trebuie depășit cotidianul pentru a trăi cu adevărat spiritual sărbătorile Crăciunului, deoarece viața spirituală respiră prin sărbători. Acum se fac daruri, ”ne dăruim din ceea ce avem, dar este necesar să dăruim și din ceea ce suntem”. În aceste momente ei retrăiesc clipele trăite de bunicii lor cu candela aprinsă, cu crucea pe masă și cu gândul către Hristos. Este o terapeutică colindelor, a portului popular, a obiceiurilor și tradiției românești.
Copiii și tinerii din sat s-au adunat laolaltă, ca în vechime, să se fericească și să ne fericească cu zicerile și cântările cele de demult. În acest an 2014 în ziua de Ajun au început colindatul grupuri formate din copii mai mici trecând pe la fiecare casă. Spre seară un grup de copii de vârstă școlară au colindat tot satul însoțiți de părintele paroh Cătălin Primejdie. Colindele lor și cântul sacru au evidențiat felul în care se implică Biserica și Școala în frunte cu prea cucernicul părinte de a menține Sfânta Tradiție în rândul localnicilor. Acești copii au făcut ca vestirea Nașterii Domnului să fie dusă mai departe întru Slava lui Dumnezeu.
A urmat un grup de copii însoțiți de învățătoarea Turculescu Ela Maria, cu chesuri ca pe vremuri și cu cântecul lor cu glasuri îngerești au înzidit în mit tradiția veche, încântând pe cei colindați.
După miezul nopții a apărut în sat grupul tinerilor de peste 18 ani, băieți și fete îmbrăcați în portul popular, toți elevi la diferite licee din Banat. Ei s-au străduit cu sfințenie să nu se piardă zăcămintele din timpurile imemoriale ale simțirii românești. Toți cei prezenți, cu ținută strămoșească au oferit darurile primite de la Dumnezeu vestind Nașterea Domnului. Ei au oferit temeiuri luminoase și nădejdi îndreptățite pentru viitor. Au adus pace sufletească și bucurie duhovnicească cu chipurile lor de îngeri. Cântecul lor ne-a reamintit de vremurile copilăriei când ascultam ca în Grădinile Raiului cântările trase parcă din caierul cerului. Acum am constatat că se petrece un miracol. Se săvârșește minunea renașterii perpetuă în ființa îndumnezeită și devenirea omului. Toți colindătorii au fost îngeri care devin stele ducând mai departe ștafeta luminii izvorâtoare. Cântările lor au dovedit o putere de fascinație și o capacitate uluitoare de a emoționa și a trezi în sufletul omului resorturi nebănuite. Ne-au dăruit toți cei pomeniți din Lumina presărată cu îmbelșugare de Dumnezeu în sufletele lor – cântec îngeresc suind spre cer. Din sufletele lor astfel înnobilate au revărsat bucurie în sufletele noastre înălțându-le.
În zilele televizorului și internetului care însingurează și înstrăinează omul de lume prigorenii nu renunță la cultura tradițională realizată prin cântec, joc și port. Astăzi în Grădina Maicii Domnului politicienii vând pământul, obiectul muncii cel mai de preț al neamului, iar bărbații care practică mercenariatul în muzică, îmbrăcați nemțește și cântă muzică populară românească, se cred ”sirene”, (cu coadă de pește) îmbrăcați cu pantaloni legați cu brâu. Ei trădează portul popular românesc și vând adevărata cultură românească. În acest fel apare pericolul, prevăzut de Eminescu, de a veni străinii și a spune că ei sunt locuitorii mirificului spațiu românesc.
Prof. Pavel Panduru

Un raspuns la Colindatul la Prigor

  1. Exceptional articol si emotionanta restituire.Valoarea textului este pentru prezent dar si pentru viitor.
    Textul arata CUM traditiile locale,obiceiurile fara egal ale stramosilor,pot ramane vii si relevante astazi.Textul mai ilustreaza cum ‘un loc'(e drept foarte special,de fapt exceptional!) adica Almajul arata modul in care unitatea exista in diversitate.Cu riscul de a repeta,Almajul se ofera ca un exemplu nu doar pentru spatiul romanesc dar si pentru cel european.

    alexandru nemoianu
    16 ianuarie 2015 la 18:35
    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *