Casa lu maica bună

Arhivat in: GRAI ALMAJAN |

La casa lu maica bună
Scârţâie poarta bătrână,
Un oblon să jioacă-n vânt
Altu şăge la pământ.

Şirieşu dă lângă poartă
Unge nie jiucam odată
S-o apliecat la o parce
Creanga-ş bagă-n ţâglie sparce.

Uşa dă la soba bună
Şăge numa-ntr-o ţâţână,
Panjănii să jioacă-n grindă
Nima nu vinie să-i prindă.

Prân obor o crescut fân…
Nu-i măi moşu ăl bătrân
Cu mustăţâlii în vânt
Să îl culşe la pământ.

Doi căbuj rămaş în vatră
Cată-n cuina-ntuniecată
Vr-un ortac s-aprindă focu
Şî să-nşeapă iară jiocu,

Să-nşince vatra răşită
Unge coşea buna pită,
În ţăstu mare dă lut
Cum numa ea o şciut.

Miros dă pită aburindă
Îl sâmţam până în cindă
Ungie nie jiucm, niepoţî
D-a şântării şî d-a oţî.

Prăstă ani, dă mulce ori
Ne-astrânjeam dă sărbători,
Dar miros dă pită coaptă
N-am măi sâmţât nişiodată.

Nişi miros dă mieră coapce
Nişi poveşci spusă în şoapce,
N-am vădzut moşu, nişi buna…
Ei ogină-n şeri acuma.

Casa-i sângură, pustânie,
Nima rostu nu-i măi ţânie
Nima focu nu-l aţâţă,
Nu îi cânie, nu îi mâţă.

Numa-n pod nişce golâmbi
Prântră căpriorii strâmbi
Ş-or făcut cuiburi, niebunii
Ş-acuma ei îs stăpânii.

Florica Tătărcan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *