Az, mândruţa-i supărată!

Arhivat in: GRAI ALMAJAN |

Porneşce vântu prân şireş
Şî floarea-m scutură pră umăr,
Eu ce aşcept mândro sa ieş
Să-m dai săruturi fără număr.
Tu vini domol, cu chipu plâns
Dân ochi o lacrimă-ţ coboară
Şî cănd în braţă eu ce-am strâns
M-ai sărutat ca prima oară.
M-ai spus că plânji dă supărată
Credzând că alta-n sat mi dragă,
Că m-ai vădzut cu altă fată
Vorbind asară în livadă.
Cum ai putut să credz, nu şciu!
Ca alta dragă-m poace fi,
Când eu, cu cine vreu să fiu
O viată-ntreagă, nu o dzi.
Uita-ce mândro-n ochii mei
Să vedz că spun agivărat,
Şî şcerje-ţ lacrimi dân a tăi
Că-s prea frumoş şî e păcat.
Iar fata şe-ai vădzut asară
Nimic nu-nsamnă pentru mine
Că sufletu meu să-nfioară
Numa atunşi cănd mis cu cine.
………………………………………….
Să lasă sara prăstă sat,
Şireşu parc-o adurmit
Dar eu pră braţ ce-am legănat
Şopcindu-ţ vorbe dă iubit.
Tu m-ascultai zâmbind usor,
Cu mâna tă m-ai ţânut mâna
Ş-am stat aşa pâna în zori
Când pleacă la culcare luna.
Florica Tătărcan,
Gîrbovăţ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *